Teama de respingere este teama că nu vom fi iubiți când oamenii ne vor cunoaște cu adevărat.

Frica de respingere este o preocupare teribilă. Ne consumă, în timp ce viața continuă să se întâmple. Timpul se reduce, în timp ce stăm înghețați într-o stare perpetuă de apărare.

 

De aceea, când cunoaștem pe cineva sau când mergem la un interviu, încercăm să ne punem într-o lumină favorabilă. Vrem să fim plăcuți, să fim acceptați. Problema e că atunci când mă pun într-o lumină favorabilă, îmi ascund acele părți care nu-mi plac la mine. În felul acesta, celălalt nu are „acces” la mine, așa cum sunt eu. Eu fac toate asta din teama de respingere.

Cum spuneam și mai sus, teama de respingere este teama că nu vom fi iubiți când oamenii ne vor cunoaște cu adevărat, așa cum suntem.

 

 

Teama de respingere: de ce nu mă vrea nimeni

Cum ar fi să privim situația altfel?

Din punctul meu de vedere, pericolul nu este ca cineva să mă cunoască și apoi să decidă că nu vrea să fim împreună. De fapt, asta îmi și doresc: să văd care este adevărata lui reacție față de sinele meu adevărat. Dacă celălalt se decide că nu dorește să fie împreună cu mine, este foarte bine. Înseamnă că nu este persoana potrivită pentru mine.

Persoana potrivită pentru mine este persoana care mă place așa cum sunt. Așadar, dacă mă deschid și mă arăt așa cum sunt, nu există pericolul de a pierde pe cineva. Pentru că, atunci când pierzi persoana nepotrivită, de fapt nu e nicio pierdere.

 

Pericolul mai mare este atunci când cineva ne respinge  pentru că nu ne-a cunoscut niciodată de la început. Aceasta înseamnă să fim respinși pentru că nu ajunge să cunoască adevăratul nostru sine pentru a ne evalua. Ei resping versiunea artificială sau incompletă a noastră pe care am propus-o. Dacă facem asta toată viața, nu vom ști niciodată cât de potrivit ar fi putut fi cineva pentru noi.

 

Fiecare dintre noi este, la un moment dat, respins. Singurul mod în care știi că cineva e potrivit pentru tine este să te supui riscului de a fi respins, când te arăți așa cum ești.

 

Indiferent cine te respinge, mereu poți să te întorci spre tine.

 

De ce ne facem atât de mult griji pentru toată această respingere?

Pentru că reprezintă moartea. Moartea egoului. Moartea stimei de sine. Moartea demnității. Moartea mândriei. Moartea reputației. Moartea identității – a cine credem că suntem sau a cine ne pretindem că suntem.

Doar odată ce învățăm să ne iubim și să ne acceptăm pe noi înșine vom ști că putem rezista acestor morți superficiale. Acceptarea noastră ca om care face greșeli căruia i s-a dat o sabie puternică la naștere pe care nu avem idee cum să o mânuim. Acceptarea faptului că în interiorul acestui corp de adult poate încă să locuiască un copil cu răni străvechi. Acceptarea greșelilor noastre, a regretelor noastre, a insuficiențelor noastre.

 

Ești interesat de această temă?

Sunt Delia Lungu, psihoterapeut de familie și de cuplu.

Iată câteva moduri în care îți pot oferi suport.