Poate ţi s-a întâmplat, uneori, să te îndoieşti de calităţile sau de valoarea ta. Să te subestimezi. Şi asta te-a ţinut pe loc. Şi mie mi s-a întâmplat şi încă mi se întâmplă când încerc să fac un lucru nou şi ţin neapărat să am un anumit rezultat. Dar, nu suntem singurele… Stima de sine scăzută la femei este dovedită şi de numeroasele studii care încearcă să facă lumină în legătură cu acest subiect.

 

Stima de sine scăzută la femei are impact asupra întregii vieţi

• Relaţia de cuplu: nevoile femeii în relaţie nu sunt împlinite, deoarece fie se simte inconfortabil să le ceară, fie consideră că nu merită.
• Relaţia cu copiii: încrederea în sine scăzută trece de la mamă la fiică. Mama este primul model al fiicei pentru ce înseamnă a fi femeie.
• La locul de muncă: sunt mai puţin asertive şi mai puţin înclinate să se promoveze şi să negocieze pentru ele. De multe ori îşi minimizează realizările. Sunt mai precaute în deciziile legate de carieră. Îşi asumă mai puţine riscuri şi ratează oportunităţi.

 

De unde vine încrederea în sine scăzută

În copilărie, toţi ne-am fi dorit să creştem în familii unde să ne simţim apreciaţi, să fim acceptaţi de prieteni, să avem rezultate bune la şcoală. Dar poate că acesta nu a fost situaţia ta. Poate ai avut un părinte, de cele mai mule ori mama, care te-a criticat constant. Şi te-ai simţit neiubită. Sau poate ai fost respinsă de colegii de la şcoală. Sau poate ai simţit că ai rezultate slabe la şcoală.

 

Femeile au o stimă de sine mai scăzută decât bărbaţii, indiferent de cultura sau de ţara în care trăiesc

Felul în care femeile şi bărbaţii îşi percep încrederea în sine reiese din studiul aparut in 2016 în Journal of Personality and Social Psychology. Condus de dr. Wiebke Bleidorn, studiul a analizat datele de la 985 000 de bărbaţi şi femei din 48 de ţări, inclusiv România. Indiferent de ţara în care trăiesc, bărbaţii au o stimă de sine mai ridicată decât a femeilor.

Diferenţa dintre felul negativ în care se percep femeile şi modul pozitiv în care se percep bărbaţii tinde să crească în ţările mai dezvoltate. Pare, într-adevăr un paradox, dar în ţările din Europa diferenţa aceasta este mai mare decât în ţările din Asia. Pentru România sunt cam aceleaşi rezultate ca pentru ţările din Europa de Vest. Pentru cei interesaţi este şi o hartă interactivă unde puteţi vedea rezultatele pentru fiecare ţară şi pe grupe de vârstă.

O explicaţie pe care o dă dr. Bleidorn pentru încrederea în sine mai scăzută a femeilor din ţările dezvoltate este aceea că femeile din aceste ţări tind să se compare cu bărbaţii. Bărbaţii au salarii şi posturi mai bune, de aceea comparaţia este defavorabilă femeilor.  Astfel că, deşi femeile sunt norocoase că s-au născut în ţări dezvoltate, au dezavantajul comparaţiilor negative faţă de bărbaţii din jurul lor. În ţările din Asia, femeile se compară mai degrabă cu alte femei decât cu bărbaţi.

Şi apare întrebarea: oare traiul într-o societate civilizată, dezvoltată, care promovează egalitatea între femei şi bărbaţi, nu ajută în final la defavorizarea femeilor în ceea ce priveşte stima lor de sine?

 

Stima de sine scăzută la femei poate lua mai multe forme

Unele femei par fericite şi de succes, dar se tem foarte tare de eşec. Perfecţionismul, competiţia, amânarea pot fi semne ale stimei de sine scăzute. Alte femei încalcă normele şi regulile şi se opun, în special autorităţii şi îi învinovăţesc pe ceilalţi pentru tot ce merge prost. Alte femei sunt neajutorate, nu pot lua decizii singure, se simt în siguranţă când urmează nişte reguli bine stabilite. Stima de sine scăzută la femei poate lua, aşadar, mai multe forme.

 

Cum depăşeşti barierele interne

Încercarea de a rezolva această diferenţă dintre femei şi bărbaţi presupune o abordare din multe perspective, ceea ce este complicat.

Dar cred ca fiecare femeie îşi poate face viaţa mai frumoasă, regândind modul în care se percepe pe sine. Uşor de spus, greu de făcut… Ne dorim să îndrăznim mai mult şi să ne îndoim de noi mai puţin.

Ne subestimăm prea mult şi nu ne asumăm riscuri. În plus, vocea critică este aproape mereu prezentă „n-ai să reuşeşti”, „puteai mai mult”, „este prea greu”, „n-ai făcut suficient”, „ceilalţi sunt mai buni, mai eficienţi, mai frumoşi”. Este posibil ca aceste cuvinte să ţi le fi spus mama ta de-a lungul timpului, iar acum au devenit vocea ta. Cel mai mare critic al nostru suntem tot noi. Însă, începând să facem lucrurile de care ne temem, ne dăm seama că nu aveam motive să ne temem.

În acest demers, te pot însoţi ca psihoterapeut.

 

De reflectat:

• În ce aspecte ale vieţii tale te subestimezi? La locul de muncă, în relaţia de cuplu, în ceea ce priveşte calitatea ta de mamă?
• De unde crezi că vine încrederea scăzută? Cine te-a criticat sau te-a făcut să te ruşinezi când ai fost mică? Mama, tată sau poate un frate?
• Ce costuri suporţi pentru asta? De ex. oportunităţi pierdute, promovări eşuate, relaţii nesănătoase? Sau, dimpotrivă, munceşti prea mult?
• Ce ar însemna pentru tine acum să faci un pas înainte?