Speranța este credința care ne ține de mână în întuneric. Sunt momente în viață când simțim neputință sau dezamăgire datorită unor situații care s-au întâmplat. Uneori, viața e grea și avem nevoie să mergem înainte.

 

În fiecare zi, mă trezesc cu gândul: oare ce s-a mai întâmplat în războiul din Ucraina?

Cu cât stau mai mult în gândurile astea, cu cât citesc mai multe știri, îmi dau seama că la un moment dat e prea mult. Nu mă ajută.

Așa că, în loc să întreb, cât timp va dura situația asta, aleg să mă întreb, de ce am nevoie astăzi pentru a mă simți mulțumită, în siguranță, hrănită conectată și cu speranță?

 

 

Care sunt nevoile mele în vremuri dificile?

Am să iau, pe rând, fiecare dintre aceste nevoi:

Nevoia de siguranță

Cu toții avem nevoie de siguranță, cu atât mai mult în vremuri grele.

Recomandări:

• Să-mi readuc aminte că AZI (ACUM) sunt în siguranță. Pot alege în casă un loc în care mă simt bine, confortabil, în siguranță ( de ex. poate fi pe un fotoliu unde-mi pot spune „acum sunt în siguranță”). 
• Limitarea accesului de știri și social media. Nu stau toată ziua cu știrile și televizorul deschis. A fi expus la volume mari de informații negative poate crește starea de anxietate. Deși este important să fii informat, s-ar putea să ți se pară util să-ți limitezi aportul media dacă te deranjează pe tine sau pe familia ta. Nu citim astfel de informații din surse informale și/sau de pe rețele sociale din zone necredibile.
• De evitat expunerea la media care conține filme, grafice, fotografii care-mi produc o stare emoțională de distress. Chiar nu ajută.
• Limitarea perioadei de timp în care vorbesc despre evenimentul care-mi provoacă disconfort, cu atât mai mult cu cât observ că-mi provoacă o stare de anxietate sau depresie ( de ex.: Nu vorbesc toată ziua despre război.)
• Limitarea perioadei de timp în care vorbesc cu o persoană care are anxietate. O astfel de persoană va dori să vorbească mai mereu despre îngrijorările ei.
• Limitarea accesului copiilor la știri și ce reprezintă partea vizuală a știrilor.

 

Nevoia de calmare / liniștire

Să stăm cu incertitudinea este o provocare, deoarece suntem puternic motivați să creăm un sentiment de securitate. Uneori, teama și anxietatea pe care le creează incertitudinea se pot prezenta ca furie, vina, tristețe sau panică. S-ar putea să fim motivați instinctiv să scăpăm de aceste sentimente, să le descărcăm, dar este important să lucrăm la capacitatea noastră de a sta cu incertitudinea și de a tolera sentimentele pe care le generează.

Stabilește-ți perioade de timp în care să stai cu emoțiile care să dureze maxim 15 – 20 de minte. Dacă ai practici de calmare pe care le utilizezi în mod obișnuit (cum ar fi mindfulness, yoga, ascultarea de muzică liniștitoare, exerciții de respirație, meditație), acesta este un moment bun pentru a le folosi. Dacă nu ai în prezent o practică, poți avea în vedere să începi una. Cere ajutor dacă nu știi de unde să începi.

Recomandări:

• respirație conștientă,
• rugăciune, meditație,
• perioade de timp zilnic de 15 – 20 minute în care să stau cu starea de disconfort. Pot scrie ce emoții am. 
• muzică liniștitoare.

 

Nevoia de conectare

Să fim buni cu noi, în același mod în care am fi cu un prieten. Să fim toleranți și respectuoși cu propriile emoții. Nu există un mod corect sau greșit de a simți experiențele noastre.

Stabiliți rutine regulate, inclusiv orele de masă, de somn și de mișcare. Rutinele pot ajuta la crearea unui sentiment de normalitate sau control în timpul zilei.

E important să ne conectăm și cu alte persoane, cei dragi nouă, prieteni, cunoscuți. Care este „cercul tău de reziliență”?

Recomandări: conectare cu mine și cu ceilalți.

• Conectare cu mine: grija față de mine, având un stil de viață cât mai sănătos ( de ex. hrană, somn, mișcare), să fiu aproape de mine, să-mi fac timp să am grijă de mine.
• Conectare cu familia și cei din jur: sunăm un prieten sau trimitem mesaje celor apropiați sau ne vedem online sau ne alăturăm unei comunități online.  Ne exprimăm emoțiile, ascultăm și suntem ascultați.  

 

Nevoia de eficacitate/control

Petrecem atât de mult timp gândindu-ne și frământând în mintea noastră multe lucruri care nu sunt în controlul nostru. Pe când, partea pe care o pot controla este ceea ce fac eu astăzi și deciziile pe care le iau.

Continuă să faci ceea ce ți-ai planificat.

Recomandări:

• ne concentrăm pe ce este în controlul nostru,
• continuăm să facem ce ne-am planificat.
• dezvoltăm:  (a) obiceiuri congruente cu 2-3 valori de-ale noastre pe care le asumăm explicit (meaningful life – viață cu sens); (b) obiceiuri congruente cu 3-5 puncte tari pe care le avem ca persoană (good life – viață bună) și/sau (c) obiceiuri care știm ne produc bucurie/plăcere (pleasant life – viață plăcută), fără a merge prea mult în zona de evitare a emoțiilor.
• ne facem planuri de zi cu zi ( ne ajută să ne calmăm). 
• pentru situații de pericol asupra propriei vieți (și/sau a vieții celor dragi) putem să avem un plan care să implice ce facem exact, unde facem acest lucru și cu cine. Sigur, această ultimă situație este în scop preventiv în contextul în care România are cele mai mari garanții de securitate din istoria sa și face parte din NATO și UE.
• implicare practică: de ex. ajutăm pe cineva, acțiuni umanitare, sprijin financiar

O întrebare bună în acest context ar fi: ce este și ce nu este în controlul meu?

 

Speranța și nevoia de a spera

Bunătatea dă speranță altora. Orice act de bunătate va da o creștere a speranței pentru cel care oferă și cel care primește și dăruitor. De ce asta? Pentru că ne ajută să ne reînsuflețim credința în bunătatea celuilalt.

A avea credință și speranță este o cunoaștere interioară că lucrurile se vor rezolva, chiar dacă în prezent nu e nicio dovadă că este adevărat.

Recomandări:

Dacă trecem prin toate celelalte recomandări anterioare (de la nevoile prezentate mai sus), deja avem un nivel bun de speranță.

 

În plus, ce mă mai ajută pentru a crește speranța:

• Sprijin și suport pentru cei din jur.
• Să ne readucem aminte care sunt resursele noastre.
• Acceptarea faptului că viața și toate din jurul nostru se schimbă și avem nevoie să ne adaptăm.
• E important să ne păstrăm calmul ca să trecem peste această perioadă cu cât mai puține pierderi.

Să ne aducem minte că nimic în viață nu e permanent. Chiar dacă simțim uneori neputință, vremurile grele vin și pleacă.

 

Ți-a plăcut acest articol?

Sunt Delia Lungu, psihoterapeut de familie și de cuplu.

Iată câteva moduri în care îți pot oferi suport.

• prin ședințe de psihoterapie individuală sau psihoterapie de cuplu
• cumpărând cursul online „Vocea critică și cum găsesc drumul către mine„