Ni s-a spus că vom întâlni pe Cineva … într-o zi ….

Care ne va iubi, ne va aprecia și ne va accepta așa cum suntem.

Și, deodată ca printr-o minune, viața nu va mai fi la fel :). Vom fi fericiți.

Cu (acest om) vom deveni întregi, fericiți, chiar dacă noi suntem jumătăți sau goi.

Așa că, petrecem zile așteptându-l pe celălalt.

În timpul asta, ne îndepărtăm de noi. Fie muncim (prea) mult. Fie fugim în alte locuri care să ne aline golul, nerăbdarea și emoțiile intense, pe moment.

În speranța că vom putea simți, măcar puțin, din gustul fericirii și aprecierii.

 

 

Dar, până la urmă, îmi dau seama că ”Celălalt” sunt chiar ”EU”.

Da, eu am stat lângă mine mereu,

eu mi-am revenit după pierderi sau după eșecuri,

eu m-am susținut în zile grele,

eu am fost lângă mine în nopțile când nu puteam dormi.

Acest ”EU” are nevoie să fie onorat, apreciat și iubit… în primul rând DE MINE.

Și, mergând pe acest drum, voi găsi și acceptarea și iubirea împreună cu partenerul meu.

 

 

Dacă:

  • Simți că ești prea critic cu tine sau cu cei din jur,
  • Îți este dificil să navighezi printre emoțiile care îți dau disconfort ( îngrijorare, vinovăție, rușine, furie, tristețe),
  • E o provocare pentru tine să oferi sau să primești iubire.

 

Te invit la întâlnirile pe care le susțin în cadrul programului ”Vocea critică și drumul către mine

 Află mai multe aici:  ”Vocea critică și drumul către mine