Cele mai bune relații de cuplu urmează un anumit ritm.

În primele etape ale relației, ritmul potrivit este: fă un pas, apoi creează spațiu. Fă un pas către celălalt, apoi creează spațiu, astfel încât celălalt să vină spre tine.

Partenerul care este „greu de prins” creează prea mult spațiu. Prea mult spațiu este înțeles de celălalt partener ca dezinteres.

Partenerul care „se agață” de relație face mulți pași, fără să primească un răspuns pe măsură din partea celuilalt. Mereu inițiază primul contact, vine cu inițiative. Este, de obicei, cel anxios în relație.

O modalitate în care să-ți imaginezi cele două extreme în balanță este un balansoar. Fiecare ia inițiativa pe rând și asta ține balansoarul în mișcare, cu o experiență plăcută. Dacă doar unul ia inițiativa, totul se oprește.

În primele etape ale relației, vrei să te asiguri că  relația nu merge doar pentru că se implică un singur partener. Dacă celălalt spune că nu vrea să se implice în relație sau vezi că nu e disponibil pentru relație, nu mai investi timp în acea relație. Oamenii pierd timp și energie multă într-o relație care „se vede că nu merge încă de la bun început.”

Și în celelalte etape ale relației când nivelul de implicare crește, e important să analizezi cum e acest ritm. E același ca în primele etape ale relației sau e diferit?