Recunoştinţa este, pentru mine, starea pe care aş vrea să o trăiesc mai des, anul care vine şi anii care vor urma. Dar, până atunci, cel mai bun moment de a fi recunoscătoare este acum. O ancoră care mă ajută mult este întrebarea de mai sus: „Delia, îţi aduci aminte cât de mult ţi-ai dorit ceea ce ai deja în acest moment?”

 

Acum vreo 15 ani aş fi fost nebună de bucurie dacă vedeam printr-un glob de cristal cum e viaţa mea azi.

Aşa este, sunt recunoscătoare pentru omul meu şi relaţia de cuplu pe care o avem împreună. Sunt recunoscătoare pentru minunea noastră de fetiţă, care ne aduce aminte în fiecare zi ce înseamnă bucuria. Sunt recunoscătoare pentru munca şi profesia mea, nu mi-am imaginat că îmi pot face cu atât de mult drag meseria. Sunt recunoascătoare că întâlnesc oameni care mă inspiră. Sunt recunoscătoare că trăim într-o casă veche de 135 ani. Dar toate acestea au venit în timp şi timpul aduce cu el, obişnuinţa. De aceea, e nevoie să mi le reamintesc şi să le apreciez mai mult.

Sunt recunoscătoare pentru viaţa mea, aşa cum este ea.

În aceeaşi măsură sunt recunoscătoare când mă plimb şi admir natura, când în bucătărie e un miros deosebit de mâncare bună, când ascult vara păsările cântând, când îmi inchei ziua de muncă cu mulţumirea că am făcut ceva bun, când vorbesc nimicuri cu soţul meu, când o aud pe fetiţa mea că râde.

 

Exerciţiu de recunoştinţa: îţi recomand să răspunzi la întrebarea de mai sus, ideal ar fi în scris.

 

Ce provocări sau dificultăţi pot apărea :

• Uneori, pare dificil să găsim aspecte pentru care suntem recunoascători pentru că ne gândim prea mult la ce ne lipseşte sau la ce ne-am dori mai mult. De ex., dacă în acest moment nu am o relaţie de cuplu bună, îmi poate umbri toată perspectiva şi aduc negativitatea cu totul în viaţa mea.
• Recunoştinţa nu se referă doar la aspecte centrale ale vieţii: cuplu, copii, muncă. Recunoştinţa e o stare în prezent şi se referă la a savura… viaţa, în general. Cu cât stăm mai mult în prezent, cu atât vom conştientiza mai mult emoţiile şi stările noastre din timpul unor episoade pozitive pe care le trăim.
• Pot apărea emoţii intense sau stări la care nu te aştepţi. Pentru mine, rândurile de mai sus mi-au adus multe emoţii şi stări: bucurie, entuziasm, optimism, conectare. Dar şi o stare de tristeţe pentru că, faţă de acum 15 ani, în prezent încă îmi lipseşte prezenţa tatălui meu. Cu toate aceste emoţii amestecate, e un moment bun, să fiu în contact cu mine. Să le trăiesc. Să le simt. Să le accept.

 

De ce este dificil să practicăm recunoştinţa:

În parte, motivul pentru care ne este greu să practicăm recunoştinţa este că luăm în considerare, cu preponderenţă, aspectele negative ale vieţii. „Chiar şi când experimentăm evenimente de intensităţi similare, cele negative par să aibă o influenţă mai mare în gândurile, emoţiile şi comportamentul nostru, spre deosebire de evenimentele pozitive sau chiar cele neutre.” (Christian Thoroughgood)

Cu alte cuvinte, suntem prea preocupaţi să ne gândim la ce nu merge bine. Creierul nostru nu a evoluat prea mult de când oamenii erau vânători şi culegători şi când era nevoie să fie într-o stare de alertă mereu. Şi asta ne era de folos atunci ca să supravieţuim. Acum nu mai e situaţia aceasta, dar am rămas cu această tendinţă de vigilenţă, de a fi alerţi şi a identifica posibile pericole.

De asemenea, una din provocările vieţii este că ne adaptăm prea repede la ceea ce ni se întâmplă în viaţă. Psihologii numesc asta – adaptare hedonică. De aceea, să merg la restaurantul favorit în fiecare zi va fi interesant la început, dar apoi va deveni o rutină şi, poate, chiar plictisitor în timp.

 

Beneficiile recunoştinţei. Câteva motive pentru care recunoştinţa să facă parte din agenda zilnică.

• Este multă negativitate în jurul nostru. Să cultivăm recunoştinţa şi optimismul realist ajută să ne focusăm pe ce este bun. Cei care exersează recunoştinţa au o mulţumire de sine mai mare.
• Recunoştinţa vine cu starea de bine şi fericirea, Sonja Lyubomirsky. Când suntem recunoscători, creierul nostru produce oxitocină, un hormon care ne ajută să ne conectăm cu cel de lângă noi. Acelaşi hormon pe care-l produce mama după naştere şi care se regăseşte în laptele matern.
• Recunoştinţa reduce anxietatea şi depresia.
• Recunoştinţa îmbunătăţeşte relaţiile. Ne face să fim mai apropiaţi de prieteni şi de partenerul de cuplu. Când partenerii îşi exprimă recunoştinţa unul faţă de celălalt, ei vor fi mai satisfăcuţi de relaţia lor.
• Recunoştinţa este bună şi pentru copii şi adolescenţi. Simt o satisfacţie mai mare în viaţă şi se simt mai conectaţi faţă de cei din jur.

 

„Viaţa e frumoasă, viaţa e grea. Chiar şi oamenii care au mult succes, suferă. Chiar şi cei mai fericiţi şi mai echilibraţi oameni au momente grele, uneori.” Stephen Colbert.

Poţi programa aici o şedinţă de psihoterapie împreună cu mine.