Dacă ascult ce-mi spune mintea timp de 30 de secunde, umplu repede 2 pagini de caiet. Pentru că mintea spune multe, parcă ar fi o moară stricată.

La început se îngrămădesc repede- repede gândurile despre ce am de făcut în ziua respectivă, ca un cârd de gâște care gâgâie și spun “Și asta ai de făcut! Și asta ai de făcut!”  Apoi încep să apară frământările, problemele, temerile, aspectele la care nu am găsit până acum soluții…

Și toate astea se tot rotesc și se învârtesc în mintea mea, până când problemele care inițial păreau mici s-au făcut mai mari. Temerile se transformă în anxietate. Apar tot felul de emoții și stări pe care nici nu mai știu să le numesc și care-mi provoacă un disconfort din ce în ce mai mare. Acum tot ce văd în fața mea sunt probleme, în care sunt prinsă. Până la a catastrofa mai este doar un pas. Simt cum apare neputința și disperarea, déjà am niște stări care-mi provoacă un disconfort maxim.

Recunoști acest scenariu? Poate că nu este identic și scenariul tău. Dar, cu mici variații, cam așa se întâmplă când ne lăsăm prinși prea mult în gânduri și stări emoționale.

 

Când ești prins de aceste gânduri și sentimente…

  • De cine (sau de ce) te deconectezi?
  • La ce îți este greu să te concentrezi?
  • Cu cine (cu ce) îți este greu să fii prezent sau să te implici?
  • Ce lucruri importante ai tendința să faci prost sau să te distragi ușor?

 

Ți-au plăcut rândurile de mai sus?

Sunt Delia Lungu, psihoterapeut de familie și de cuplu.

Iată câteva moduri în care îți pot oferi suport.