Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la nunta noastră retrăiesc un cocktail emoţional, îndesat cu stări care mai de care: încredere că iubesc şi sunt iubită, fericită că revăd oameni dragi care se bucură şi ei de bucuria noastră, entuziasm că pot dansa până mă dor picioarele, inspirată de toată organizarea, dar şi stresată de starea vremii. Asta pentru că ne-am hotărât să facem nunta în aer liber şi se anunţau ploi cu vijelii. Zeii au fost milostivi însă cu noi şi temutul potop a venit 15 ore mai târziu. A făcut ravagii: toate ghivecele si lucrurile mai uşoare de pe terasă erau la pământ.
După nuntă, pentru că ne-am simţit atât de bine, soţul meu a zis că vrea să repetăm evenimentul, să avem câte o nuntă în fiecare an. „Vreau să mă însor în fiecare an, cu aceeaşi nevastă, ce zici de asta? În plus, toţi prietenii vor ajunge la nunta noastră, cel puţin la una din ele :).”
Mi s-a părut o idee de nerefuzat: aş putea fi „un fel de mireasă” în fiecare an 🙂. Aşa că, am hotărât să o punem în practică. Am descoperit, între timp, că fiecare an de căsnicie are o semnificaţie, nu există doar nunta de argint, aur şi diamant. În primul an se sărbătoreşte nunta de hârtie, în al doilea nunta de bumbac, în al treilea nunta de piele şi tot aşa.
Vă spun sincer că peste nunta de hârtie am sărit. Aniversarea primului an de la căsătorie ne-a prins din plin cu renovarea casei. Aşa că am sărbătorit, doar noi doi cu un pahar de şampanie. Cum timpul trece repede-repede, a venit pe nesimţite şi a doua aniversare, nunta de bumbac, de care ne-am propus să ne bucurăm mai mult.
Primul pas a fost să invităm câtiva prieteni apropiaţi. Las aici câteva amintiri dragi:
- tortul „miresei”
Ca la orice nuntă, nu putea lipsi tortul. Aveţi poza mai sus. A fost tare bun, răcoritor cu lămâie, numai bun pentru o seară caldă de vară.
- flori de bumbac
Orice nuntă are flori, aşa că am avut flori de bumbac. Sunt foarte faine şi delicate, doar prin documentare văzusem până acum flori de bumbac. În plus, se păstrează tare bine şi ne rămân amintire tot anul, într-o vază.
- „candelabru vegetal”
Aici a fost de muncă :). La prima noastră nuntă, acum 2 ani, o firmă de nota 10 ne-a ajutat cu organizarea şi decoraţiunile. Am avut un frumos candelabru vegetal, de care ne-am bucurat apoi mult timp. Aşa că, m-am gândit acum să-mi încerc şi eu puterile să fac ceva, în locul celui vechi. Simţeam nevoia să fac ceva concret, cu mâinile. Şi a ieşit „minunea” din poza de mai jos. Am pus ca suport o coroniţă de paie cu diametru de 50 cm, iar pe ea am legat iederă şi crenguţe subţiri din tufa de floarea miresei. Când m-a vazut Luiza (fetiţa noastră de 2 ani) cu foarfecul în mână tăind tufele de lângă gardul vecinului ca să pot înveli coroniţa, n-a rezistat tentaţiei. O asemenea activitate interesantă nu prinde ea oricând. Aşa că, s-a apucat cu hărnicie şi perseverenţă de lucru: şi anume să taie ea ce mi-a mai scăpat mie. Cu greu am luat-o de acolo, protestând că ea face „teabă, cu foachecu”. Şi că nu taie „foile, numai fungele” (nu taie florile, doar frunzele). Apoi am „ornat” mijlocul candelarului cu flori de bumbac si cu un buchet de floricele mici, galbene. Când a văzut că la partea asta nu o las deloc, s-a lăsat cu proteste şi cu plâns amarnic, aşa că am fost nevoită să amân activitatea pentru mai târziu.
- mirii
Şi la final, o imagine cu mirii :). Îmi place tare poza asta pentru noi doi, dar şi pentru că în partea stângă apare un… intrus mic. E Luiza, fericită, că este cu prietena ei şi se joacă cu baloane de săpun.
După ce au plecat „nuntaşii”, am mai dansat o bucată de vreme doar noi doi pe muzică fado, lângă o ghirlandă de beculeţe colorate şi luna care ne veghea în linişte.
De ce am scris toate astea? Pentru că îmi place să scriu, să-mi reamintesc momente faine din viaţa noastră. Pentru că amintirile vor rămâne peste ani, mai vii. Pentru că ar putea fi o sursă de inspiraţie şi pentru alte cupluri.
Suntem, de multe ori, copleşiţi de provocările zilnice şi ne oferim prea puţin timp pentru noi şi pentru relaţia noastră de cuplu. Şi cum ar fi ca, din când în când, să ne oprim puţin să evaluăm cum suntem în relaţie. Aşa cum mergem la stomatolog sau la medic să investigăm starea de sănătate, putem face acelaşi lucru şi cu relaţia de cuplu. Poate nu v-am „convins” de abilităţile mele în decoraţiuni, dar mă puteţi avea în vedere dacă doriţi să vă înţelegeţi mai bine relaţia de cuplu. Găsiţi aici mai multe detalii despre toate astea şi despre terapia de cuplu.
Acum mă gândesc la nunta noastră de anul viitor, cea de piele. Şi, între timp, aşteptăm să mergem şi la nunţile prietenilor, indiferent că sunt de hărtie, de mătase, de salcie, de dantelă sau de perle. Noi venim, doar să ne invitaţi :).