Perioada în care femeia devine mamă aduce cu sine o redefinire a relaţiei cu mama ei. Când mă gândesc la neînţelegeri mamă fiică, îmi apare în minte imaginea unui obstacol, greu de escadalat. În timp, am învăţat că trecutul nu-l putem schimba, dar avem puterea de a schimba viitorul relaţiilor noastre cu mama, diminuând din povara pe care trecutul o are asupra noastră.
Ianuarie 2017
Când vii acasă cu copilul proaspăt născut de la maternitate, primele săptămâni sunt de supravieţuire. Îţi doreşti ca măcar prima lună să treacă fără incidente majore. La sfârşitul zilei eşti epuizată, dar îţi zici „a mai trecut încă o zi cu bine”. Pentru mine, începutul cu bebe în braţe a fost o mare bucurie şi uşurare să văd cât este de sănătoasă şi de frumoasă era fetiţa mea. Copilaşul nostru perfect! Dar în acelaşi timp, mai sunt dureri şi disconfort din recuperarea după naştere, somn mai puţin şi fragmentat. Toate astea au un impact destul de mare asupra oricărei proaspete mame. Şi cu atât mai mult, când eşti la primul copil şi te străduieşti să fii cea mai bună mamă posibil.
Inevitabil, din toate părţile vin sfaturi şi recomandări, cu bune intenţii bineînţeles. Doar că unele sfaturi aduc şi mai mult stres pe capul tău, deja plin cu tot felul de gânduri. Cele venite de la propria mamă, acum în noul rol de proaspătă bunică, te pot ajuta mult, dar în aceeaşi măsură te pot şi „scufunda”.
Când am venit cu Luiza, fetiţa noastră, de la maternitate:
Mama: Nu-i dai căciuliţă pe cap?
Eu: Nu, mamă. Acum bebeluşii nu mai poartă căciulă pe cap, când sunt în casă.
Mama: Mai e curent pe aici şi poate răceşte. Când deschideţi geamul, e frig tare afară. ( Luiza e născută în ianuarie).
Eu: Mamă, la maternitate a stat 3 zile fără căciulă. Am plimbat-o prin holurile spitalului de multe ori, erau geamuri deschise şi n-a păţit nimic.
Mama, într-o ultimă încercare de a mă face să mă răzgândesc: Am auzit-o că strănută.
Eu: Da, am văzut şi eu. A strănutat din prima zi, mi-au spus de la spital că aşa strănută nou-născuţii pentru că încă nu sunt obişnuiţi cu mirosurile din lumea asta nouă în care au venit. Stai liniştită, nu e răcită.
Mama dă din cap în sens că a înţeles, dar văd că toate argumentele mele nu au darul de a o linişti în totalitate. Zice, totuşi, resemnată: Eu cu căciulă v-am ţinut pe voi când eraţi mici. Şi v-a fost bine aşa. (adică pe mine şi pe soră-mea).
Sigur că mi-a fost bine :). N-am răcit prea des, prea mult… dar, sunt o friguroasă notorie. Ca norocu’, s-a nimerit că soţul meu e foarte călduros şi, de cele mai multe ori, avem o percepţie diferită în materie de grade. În timp, am făcut eforturi să rezist impulsului de a-l întreba „nu ţi-e frig?” când îl văd îmbrăcat „necorespunzător” vremii. Şi el a făcut eforturi să aducem temperatura din casă la un număr de grade cu care să mă simt şi eu confortabil. Problema „gradelor” a reapărut în familia noastră odată cu venirea pe lume a Luizei. Vă daţi seama că baia fetiţei era mai mereu un motiv de păreri contradictorii „e prea rece apa” versus „e bună”. În timp, am ajuns la o temperatură a apei cu care să fim „aproape” mulţumiţi amândoi.
Şi exemplele pot continua. Cu multe alte exemple. Mai complexe şi cu implicaţii mai mari decât cel relatat mai sus. Realitatea este că avem limitări pe care le preluăm de la mamele noastre şi pe care le aducem cu noi în noua familie. Teama de eşec, deprivarea, abandonul, neîncrederea, perfecţionismul sunt câteva din ele.
Constelaţia mamei
Pe măsură ce femeia intră într-un nou rol, cel de mamă, apare o schimbare în atenţia şi priorităţile ei. Este ceea ce Daniel Stern (1995) numeşte constelaţia mamei. Ea lasă la o parte rolul de femeie din relaţia de cuplu pentru o vreme. În acelaşi timp, sarcina şi începutul vieţii de mamă aduc un alt focus pentru femeie. Şi anume, o triadă formată din: mama ei, ea şi bebeluşul.
Neînţelegeri mamă fiică. Ce se schimbă între proaspăta mamă şi proaspăta bunică
Femeia care a născut recent are nevoie de o figură maternă, în mod ideal de mama ei, care să o sprijine. Să-i spună că este o mamă bună, că face bine ceea ce face în relaţie cu bebeluşul.
De multe ori, se trece cu vederea peste cât este de important pentru o mamă la început de drum să primească aprecieri de la propria ei mamă. Proaspăta bunică are intenţii bune, de cele mai multe ori, doar că multe din sfaturile ajung la mamă ca fiind critici. Şi critica ne înstrăinează. În plus, ne activează vulnerabilităţi mai vechi pe care le credeam uitate. Şi de aici începe caruselul emoţional, greu de dus pentru noi. Neînţelegeri mamă fiică. Inevitabil, apar rupturi în relaţia cu mama.
Perioada în care femeia devine mamă aduce o redefinire a relaţiei cu mama ei. Studiile spun că acesta este o perioadă crucială a relaţiei cu mama. Şi acesta idee apare de-a lungul mai multor generaţii şi culturi diferite din întreaga lume.
Soluţii:
Iată cum o mamă a făcut pace cu trecutul şi cu mama ei: „Naşterea fetiţei mele m-a făcut să am o altă perspectivă asupra trecutului meu. Înţelegând relaţia cu mama mea, trecutul şi-a pierdut din puterea pe care o avea asupra mea. Acum, ca mamă, am învăţat care sunt nevoile mele şi îmi dau seama mai bine care sunt nevoile fetiţei mele”.
Ce înseamnă să am o altă perspectivă asupra relaţiei mele cu mama. „Indiferent dacă am avut o experienţă rea sau bună în relaţie cu mama în trecut, ceea ce contează foarte mult este felul în care-mi percep mama în prezent.” D. Stern, Motherhood Constellation. Asta înseamnă că pot depăşi un trecut greu pentru mine dacă înţeleg, retrăiesc, găsesc coerenţă în relaţia mea cu mama de când eram copil.
Când sunt mamă, la rândul meu, am ocazia să privesc şi să înţeleg altfel experienţa mea de copil.”Nu doar copiii noştri vor beneficia de acest lucru, noi înşine vom avea o viaţă mai împlinită pentru că ne-am integrat experienţele trecute într-o poveste de viaţă coerentă.” (Daniel Siegel, Mary Hartzell, Parenting from the Inside Out).
Încercarea de a reconstrui relaţia cu mama noastră ne aduce cu un pas mai aproape de conectarea cu generaţiile de femei dinaintea noastră – mama, bunica, etc. Şi acestă conectare ne poate da un sens, de pace şi linişte în lumea asta plină şi uneori, copleşitoare, aceea de a fi părinte.
Sursa foto: arhiva personală.
Doreşti să vindeci rănile din relaţia cu mama? Te invit să explorezi oferta mea în această călătorie:
