O relaţie apropiată cu mama ne dorim cu toţii. Uneori însă, felul în care mama ta înţelege să aveţi o relaţie „apropiată” este diferit de ceea ce crezi tu. Relaţia cu mama posesivă ajunge să fie sufocantă şi invazivă. Indiferent că este mamă de fată sau mamă de băiat. Şi insistă să fie cum doreşte ea, chiar dacă ţie nu îţi este bine aşa.

Pentru mama posesivă, dragostea copilului ei înseamnă:

  • Tu eşti toată viaţa mea.
  • Tu eşti totul pentru mine şi asta te face responsabil(ă) pentru fericirea mea.
  • Nu poţi avea o viaţă care să nu mă implice şi pe mine.
  • Nu trebuie să iubeşti pe nimeni mai mult decât mă iubeşti pe mine.
  • Dacă nu vrei ce vreau şi eu, înseamnă că nu mă iubeşti.
  • „Nu” înseamnă că nu mă iubeşti.

Dragostea pe care mamele posesive o simt este disperată şi restrictivă. Însă dragostea adevărată presupune acceptare, afecţiune, încurajare, cu mult spaţiu în care poţi respira. Având o astfel de mamă, ai învăţat că trebuie să câştigi dragostea dându-le oamenilor ce-şi doresc, indiferent că-ţi place sau nu, trecând peste nevoile şi dorinţele tale.

 

Portretul mamei posesive. Unde este tatăl?

Uneori, o astfel de mamă nu are soţ sau partener de cuplu, fie a murit, fie a divorţat. Atunci când există acest partener este neimplicat emoţional sau e plecat departe cu serviciul. De cele mai multe ori, mama este casnică sau, dacă a avut un job, a renunţat la el „pentru a se dedica” copilului. Dezamăgite de căsnicie şi fără un loc de muncă care să-le facă plăcere, aceste mame fac din copil „motivul lor de a exista”. Acest copil este, de obicei, unicul. În cazul în care are mai mulţi copii, mama îşi îndreaptă posesivitatea către mezinul familiei.

 

Mame posesive de fete

O astfel de mamă este devotată fetiţei când este mică. Şi de ce ar fi rău acest lucru? Este foarte bine, însă problema apare când copilul începe să-şi exprime propriile dorinţe şi să exploreze alte contexte decât cele familiare. Şi mama nu-i permite. Fără să ştie unde se termină ea şi unde începe mama ei, fetiţa se supune intruziunii mamei. Fără să-şi dea seama, renunţă la dorinţele şi nevoile ei în favoarea mamei.

Dar vine şi etapa în care e necesar şi firesc ca mama să se separe de copil, treptat. Acest moment este văzut de mama posesivă ca pe o trădare şi ca pe o pierdere. Şi va „munci” din greu să-şi aducă înapoi copilul, la fiecare semn de independenţă pe care-l arată.

Timpul trece şi fetiţa devine femeie. O femeie care a învăţat că e de datoria ei să-şi facă mama fericită, stând lângă ea. Mama îi comandă timpul şi spaţiul, chiar dacă acum fiica are la rândul ei, o familie. Pentru că mama „este cea mai bună prietenă” este îndreptăţită să vină la tine neanunţată, să se invite la evenimente la care nu o chemi, să-ţi umble prin lucruri. Pentru că nu are un partener şi nicio viaţă socială, se aşteaptă ca fiica să-i acopere singurătatea.

 

Trăieşti frică, obligaţie şi vinovăţie când nu oferi mamei dragostea, aşa cum consideră ea.

Dacă nu îi oferi mamei dragoste aşa cum doreşte ea, apare frica, obligaţia şi vinovăţia. Frică pentru că e posibil să pierzi afecţiunea şi dragostea mamei. Ideea de obligaţie apare pentru că acesta este rolul tău, de fiică. Vinovăţia o simţi când faci lucruri care o supără şi o rănesc pe mama ta şi când îţi exprimi sentimentele. Apoi, apare mânia şi frustrarea că nu poţi face nimic să schimbi situaţia.

 

Ce poţi face

Nu e uşor să vezi obiectiv relaţia cu mama ta pentru că aşa ai trăit toată viaţa. În plus, e singura realitate pe care o cunoşti. Dar, dacă faci un pas înapoi, poţi recunoaşte că e o relaţie nesănătoasă. Pentru că nu a avut loc o separare sănătoasă de mama ta, poţi duce mai departe acestă vulnerabilitate în noua ta familie: soţ, copii. Te poţi „agăţa”, la rândul tău, de soţul tău sau de copii. Sau, dimpotrivă, tinzi către o autonomie excesivă.

Ai posibilitatea să schimbi relaţia cu mama posesivă, precum şi relaţia ta cu cei dragi. Ai nevoie să te redescoperi: să-şi dai seama ce-ţi face plăcere şi ce nu. Pentru că atât de mult timp preferinţele tale au fost, de fapt, preferinţele mamei. Să regândeşti relaţiile cu cei dragi, să nu repeţi acelaşi tipar în familia ta.

În acest demers, te pot ajuta ca psihoterapeut . Vei avea ocazia să te reconstruieşti ca femeie şi să te bucuri mai mult de viaţă.

psihoterapie online