Îndoiala de sine este o frică deghizată:

frica de eșec,

frica de a fi judecat de celorlalți,

sau, pentru unii, chiar o frică de succes.

 

Dacă sap adânc, sub toate aceste frici

este povestea că „nu sunt suficient” de capabil, de bun, de inteligent, de frumos…

Povestea asta este în mintea tuturor.

 

De aceea, îndoielile tale nu sunt adevărul.

Așa că, pune la îndoială…. îndoielile.

 

Îndoiala de sine e o parte inerentă a experienței umane.

Ești om.

Faci greșeli.

Te îndoiești de tine.

Dar, ceea ce contează, este ce faci mai departe.

 

 

Știi că îndoiala și vocea critică îți reamintesc greșelile făcute,

Îți chestionează valoarea,

Te îndeamnă să stai în zona ta de confort.

Și să joci în siguranță.

Asta este rețeta sigură să rămâi mic.

 

Amintește-ți că îndoiala e doar o parte din tine care strigă speriată,

Care se agață doar de ce este sigur

și care nu vrea să schimbe nimic.

 

Dar mai este o parte din tine curajoasă

Care-și dorește să facă lucruri cu sens.

Fă misiunea ta mai mare decât frica îndoielii

Și mergi mai departe.

 

Îndoiala scade, încrederea crește pe măsură ce ai curaj să faci lucruri.

Curajul e un mușchi: cu cât acționezi mai mult din curaj, cu atât devii mai curajos.

Dar e nevoie să antrenezi acest mușchi, în fiecare zi.

Cu acceptare de sine și cu dragoste.

Întreabă-te: dacă aș avea curaj, ce aș face acum?