Dacă întrebăm 100 de români ce înseamna grija de sine, sigur vom primi răspunsuri interesante şi diferite. Cum nu am avut posibilitatea să întreb 100 de români, mă uit la căutările de pe google şi văd că se caută: grija faţă de client, faţă de angajaţi, faţă de părinţi, faţă de pacient, faţă de aproape, faţă de animale, etc. Grija faţă de sine apare foarte puţin, la fel ca şi grija faţă de cuplu.

Totuşi, din ce în ce mai des aud în jur „nu mai am timp pentru mine”. Ceea ce înseamnă că suntem (oarecum) conştienţi că e nevoie să avem grijă şi de noi. Cel puţin la nivel de teorie. Când vine vorba de practică…fiecare înţelege grija de sine în felul său.

 

Grija de sine sănătoasă

Pentru unii, grija de sine este un concept prea greu de a fi atins în vreun fel, pentru alţii sunt nişte activităţi care aduc energie, pentru alţii sunt nişte activităţi care aduc linişte şi calm, pentru alţii înseamnă mult mai mult – dragostea faţă de sine. Experţii spun că grija de sine  înseamnă „a acorda atenţie potrivită stării de bine fizice şi psihice” (American Psychological Association).  De asemenea, ei recomandă să avem măcar 20 de minute zilnic, doar pentru noi.

Dacă sunteţi de acord cu ideea că e nevoie să avem grijă de noi, vă invit să citiţi în rândurile ce urmează câteva idei care pentru mine au fost valoroase şi care mi-au schimbat, semnificativ, viaţa.

 

Grija de sine – decalog

De-a lungul timpului, am învăţat că grija faţă de mine înseamnă:

• Să conştientizez când e nevoie să am grijă de mine.

Am învăţat să recunosc semnele care îmi spun că e nevoie să-mi încarc bateriile. Cel mai des la mine apare: încordarea musculară, o stare de frustrare, nemulţumire, o sensibilitate crescută la orice nu merge bine, epuizare, îngrijorare, tristeţe. Sigur, nu apar toate semnele în acelaşi timp şi ele variază în intensitate, în funcţie de cât este de gol „rezervorul meu de energie”. Primul semn este de obicei starea că ceva parcă lipseşte, parcă am nevoie de ceva şi nu ştiu ce. Apoi, dacă ignor acest semnal, urmează o parte din celelalte semne amintite mai sus. Dacă continui să ignor mai mult timp, apare epuizarea şi tristeţea.

 

Acum detectez mai uşor aceste semne, le conştientizez şi, de cele mai multe ori, merg către a avea grijă de mine. În trecut, conştientizarea se întâmpla foarte rar şi, ca să evit, disconfortul, de obicei, mă afundam mai mult în muncă.

 

• Să ştiu ce activităţi mă încarcă cu energie

Fiecare are propriile activităţi care îi aduc energie. Pe mine mă încarcă mult plimbările în natură, când învăţ ceva nou sau descopăr ceva, când sunt mindful în relaţia de cuplu şi cu fetiţa mea, întâlnirile cu prietenii. Încearcă să te gândeşti sau să observi ce anume te încarcă pe tine cu energie: pot fi activităţi fizice, intelectuale, spirituale, emoţionale.

 

• Să ştiu ce activităţi îmi consumă energia

Pentru mine, aş pune, în primul rând, munca. Dar şi provocările în familie, când petrec mult timp cu fetiţa mea şi nu reuşesc să mai am şi timp pentru mine.

Pentru alte persoane ar mai putea intra aici statul prea mult timp pe reţele de socializare.

În general, sunt activităţi plăcute, dar care făcute în exces, ne mănâncă din energie.

Un exerciţiu bun este să te gândeşti pentru tine, care sunt aceste activităţi care îţi consumă energia? Pot intra aici atât activităţi plăcute, dar şi anumite obişnuinţe care nu ne plac la noi (mod de a gândi, mod de a mă comporta sau reacţiona).

 

• Să fiu aproape de emoţiile şi stările pe care le am, nu să încerc să fug de ele.

Grija de sine înseamnă să am curajul să stau cu emoţiile mele, chiar dacă simt un disconfort. Este despre a-mi asuma situaţia, nu doar despre a acoperi emoţiile, să nu le mai simt. Uneori, e nevoie să stau cu tristeţea ca să pot lăsa lucrurile să curgă, să se ducă, să nu le ţin pe toate la mine, că nu ajută pe nimeni.

Uneori, e nevoie să stau cu teama, ca să-mi găsesc curajul de a face lucruri sau activităţi noi. Alteori e nevoie să stau cu furia pentru a înţelege mai bine care sunt nevoile mele.

 

• Felul în care stabilesc limite faţă de ceilalţi ( când spun „da”, când spun „nu”). Când stau aproape de obiectivele pe care mi le-am propus şi le urmăresc.

 

• Modul echilibrat în care mă uit la viaţa mea. Cât timp aloc muncii? Îmi iau prea multe responsabilităţi? Din ce zonă a vieţii? Care parte a vieţii mele are nevoie de mai multă atenţie şi grijă?

 

• Să iau decizii înţelepte, chiar dacă presupun un disconfort.

Am luat tot felul de decizii în viaţa mea: şi mai inspirate şi mai puţin inspirate, ca sa nu zic proaste. Uitându-mă în urmă, nu-mi pare rău că le-am luat, au fost şi ele utile. Este despre a mă uita la deciziile luate cu alţi ochi, din altă perspectivă.

Am învăţat însă, în timp, că o decizie conştientă are legătură cu nevoile şi cu valorile mele pe termen lung. Şi nu doar cu confortul din momentul prezent. Când aleg doar confortul din momentul prezent este, de multe ori, un mod de a evada din viaţă şi de a evita asumarea.

 

• Să mă protejez de vocea critică

Vocea critică mă mai vizitează uneori şi îmi spune „că nu am făcut suficient” şi „că trebuia mai mult”. Pe scurt, sunt momente în care îmi este greu să mă relaxez. Ştiu că mesajul ei, la bază, este unul bun: vrea să mă ajute să merg mai departe. Doar că, atunci când sunt mai obosită şi mai stresată, vocea devine mai prezentă şi atunci este un semn că e nevoie să am grijă de mine.

 

• Să am timp şi pentru mine.

De-a lungul timpului, viaţa mea a devenit mai complexă: familie, copil, schimbarea radicală a modului de viaţă, reorientarea profesională. Cu multe satisfacţii şi cu provocări. Aşa că, am învăţat să-mi pun în agendă rubrica –timp pentru mine, de câteva ori pe săptămână. Nu-mi iese întotdeauna, mai dau şi rateuri, mai ales în perioadele stresante.  Ca alternativă, învăţ acum să-mi dezvolt mici obiceiuri şi activităţi care durează puţin. Studiile despre neuroplasticitate ne spun că practicile simple, repetate modifică structura reţelei neuronale din creierul nostru şi ne aduc o grijă mai mare faţă de noi. De exemplu:  nu am timp azi să fac plimbarea de 30 de minute, merg în curte şi fac câteva exerciţii fizice simple, 5 minute. Nu pot medita azi 30 de minute, mă opresc din ce fac şi timp de 2 minute mă concentrez pe respiraţie, ca formă de relaxare.

 

• Să stau în linişte, să-mi permit să nu fac nimic.

Recunosc, aici îmi e cel mai dificil. Societatea şi părinţii ne învaţă că nu este acceptabil să stăm. E nevoie să facem ceva, mereu. E nevoie de timp şi de mult exerciţiu să învăţ şi să simt, să fiu în contact cu mine că este în regulă să am perioade de timp în care doar să fiu.

La final, merg mult pe ideea că merităm să avem grijă de noi, la fel cum şi ceilalţi merită să aibă grijă de ei. Sunt curioasă cu ce anume rezonaţi din articol, ce anume puteţi lua pentru voi şi implementa acasă sau la muncă, ce dificultăţi întâmpinaţi în acest proces. Puteţi să-mi scrieţi impresiile voastre printr-un comentariu mai jos în articol sau să veniţi la workshopul “Bine cu tine în cuplu”, unde vom discuta despre starea de bine în cuplu. Vom duce starea de bine din viaţa noastră către un alt nivel.

În articolul următor, voi discuta despre starea de bine, în contextul relaţiei de cuplu.

Pentru mai multă inspiraţie, las aici câteva citate despre grija de sine.

*Articol scris iniţial pentru MindEducationHealth.