De la o vârstă fragedă, fetelor li s-a spus că, într-o zi, prințul lor va veni.

Asta aude și fetița mea din poveștile pe care mă roagă să i le citesc. La cei șase ani, pe care-i împlinește astăzi,  totul e magie. Încerc și eu împreună cu ea să regăsesc lumea de basm….Pe de o parte, mă „fură” și pe mine poveștile, pe de altă parte ies în evidență anumite mesaje care apar în toate poveștile cu prințese și prinți:

  • Că unul, doar unul poate fi alesul și acela este sufletul pereche, și anume prințul,
  • Că prințesa trebuie să fie salvată, ea nu se poate descurca singură,
  • Că prințul o duce pe prințesă în castelul său și se căsătoresc.
  • Că odată ce sunt împreună, vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Sigur că aceste mesaje despre iubire sunt cosmetizate în povești. Dar fundamentul lor este perpetuat și transmis la nivelul societății sub forma miturilor:

  • Că până nu-l găsim pe cel ales, suntem incompleți și nu suntem suficienți,
  • Că este nevoie de două jumătăți care să facă un întreg,
  • Că nunta trebuie să fie evenimentul perfect,
  • Că femeile au nevoie să fie salvate, ca mai apoi să devină ele salvatoare,
  • Că doar atunci când suntem într-un parteneriat stabil câștigăm o nouă identitate și valoare – ca fiind compleți.

De reflectat:

În care din miturile de mai sus (încă mai) crezi?