Cântăreaţă şi compozitoare de origine canadiană, Alanis Morissette este apreciata pentru vocea sa, dar si pentru originalitatea versurilor.  O latură mai puţin cunoscută a ei este că se implică în acţiuni ce susţin o viaţă mai bună pentru femei, relaţii de cuplu, psihologie şi dezvoltare spirituală. Pentru asta scrie articole, oferă interviuri şi ţine discursuri la diferite conferinţe.

 

Pe site-ul ei, şi-a lansat conversaţii cu Alanis, interviuri audio, unde i-a avut invitaţi pe:

• Sue Johnson care a discutat despre ataşament şi relaţii de cuplu.
• Peter Levine care a discutat despre stres, rezilienţă, traumă.
• Dan Siegel despre mindfulness, parenting, relaţii de cuplu, neurobiologie.
• Stan Tatkin despre terapie de cuplu.
• Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt despre relaţii de cuplu, parenting şi teoria imago.

 

Câteva aspecte despre care Alanis  vorbeşte frecvent:

• Relaţia ei cu mâncarea şi cu stabilirea limitelor

Am avut de-a lungul vieţii tot felul de probleme cu mâncarea. M-am întrebat „ce înseamnă sobrietatea în ceea ce priveşte mâncarea?” Ştim cu e cu alcoolul şi cu drogurile, nu te apropii de ele. Cu mâncarea e altfel pentru că trebuie să mănânci, dar pentru mine a fost greu să stabilesc limitele între mâncat prea mult şi înfometare. Grija faţă de corpul meu este importantă. Acum abordez mâncarea dintr-o nouă perspectivă în aşa fel încât să-mi ofere energia să pot face lucrurile care-mi plac. Practicarea mindfulness-ului şi vindecarea rănilor din trecut sunt priorităţile mele.

 

• Echilibrul între muncă şi relaxare

Un alt aspect important pentru mine este: cum reduc din timpul pe care-l petrec muncind ca să mă pot relaxa. Şi asta fără să mă pedepsesc ca să am şi eu timpul meu pentru mine. Dacă i-aş spune cuiva că m-am drogat până la 4 dimineaţa, cu siguranţă ar veni să mă ajute. Dar dacă aş spune că am muncit până la 4 dimineaţa pentru că am avut un deadline, m-ar bate prieteneşte pe umăr. Însă cele două situaţii pot fi la fel de distructive pentru că stresul este ucigaşul nr. 1 din viaţa noastră, nu-i aşa?

 

• Regândirea feminismului

Conceptul de feminism are nevoie de o redefinire pentru vremurile în care trăim. Pentru că feminismul ar putea fi veriga către întregire, coeziune şi maturitate. Însă feminismul este incomplet fără fratele lui dual, masculinul. Dacă separăm masculinul de bărbat şi femininul de femeie, înţelegem cine suntem noi ca oameni. Bărbaţi sau femei, avem cu toţii atât părţi masculine cât şi părţi feminine în grade care variază de la o persoană la alta. În multe locuri din lume, femeile pot fi preşedinţi sau CEO, deşi trebuie să lucreze mult mai mult decât bărbaţii ca să ajungă în aceste poziţii. Asta înseamnă o acceptare mai mare a calităţilor masculine şi feminine din noi toţi.