Sindromul „broaștei care fierbe” are la bază o legendă despre o broască care moare, fierbând lent.

De acest sindrom mi-a amintit, ieri, o doamnă, într-o sesiune de psihoterapie. Mie mi se pare interesant, de aceea l-am și pus într-un mic text. Poate este interesant și pentru tine.

Ideea este următoare: dacă o broască este pusă brusc într-o oală cu apă clocotită, ea va sări afară și se va salva de la moarte. Dar, dacă broasca este pusă în apă călduță, cu temperatura care crește încet, nu va percepe niciun pericol și ea va fierbe până la moarte.

De ce se întâmplă asta? Pentru că broasca își consumă toată energia, încercând să se adapteze la temperatura în schimbare a apei. Când își dă seama de pericol, ea nu va mai avea energie să sară afară din oală.

Însă ce a omorât broasca? Un prim răspuns este apa clocotită. Sigur, e adevărat. Dar, ce face aici diferența dintre viață și moarte, este abilitatea de a sări din oală la timp.

 

În situația broaștei ne putem regăsi și noi, oamenii, uneori.

Într-o relație toxică la locul de muncă. Sau într-o relație nesănătoasă pe plan personal. Sau când avem o durere fizică.

 

Adaptarea la schimbările graduale ale mediului este bună, în principiu, având în vedere că, cei care supraviețuiesc pe termen lung, sunt cei care adaptează. Însă, tendința de adaptare poate avea, uneori, rezultate proaste. De exemplu, putem rămâne blocați în relații nesănătoase sau în alte situații de viață.

 

Chiar și în momentele când ne dăm seama de consecințele negative, obișnuirea treptată cu o situație periculoasă ne amorțește simțurile față de acesta și ne împiedică să ieșim la timp.

 

Alte motive pentru care oamenii stau în relații toxice sunt: loialitate, frica de a rămâne singur și de a o lua de la capăt, încredere în sine scăzută, manipulare, investiția în relație ( de timp și/ sau financiar), retrăirea unor tipare din familia de origine, iubirea imatură, lipsa de speranță că ar putea fi mai bine.