Copilul la 2 ani şi mama. Discuţie:

• Câţi ani ai, Luiza?
• Do-ani.
• Şi doi ani, sunt mulţi sau puţini?
• Muuuci.

„Fetiţa noastră s-a născut de ziua ei”, îmi spune soţul meu zilele trecute. Da, chiar de ziua ei, mă gândesc eu. Deşi, în urmă cu mulţi ani, îmi imaginam cu mare greutate cum poate fi ziua cuiva în mijlocul iernii. Asta pentru că eu m-am născut vara, când era căldura cea mai mare, când colegii mei de şcoală erau mai toţi plecaţi în vacanţa mare şi era greu să găseşti pe cineva să mănânce cu mine o felie de tort.

Copilul nostru s-a născut într-o zi blândă de iarnă, acum 2 ani. Cu zile care au trecut mai repede, cu zile care au trecut mai greu, cu momente în care ne-am amuzat cu ea, cu momente în care am fost uimiţi de progresele pe care le face.

Copilul la 2 ani. Ce face, ce spune.

• Cele mai amuzante cuvinte pe care le spune:

„ciuciucă” (furculiţă), „tătăcei” (tăieţei), „mama, gino aici” (mama, vino aici), „pogecea” (povestea), „muga” (muzică), „omopadă” (om de zăpadă), „nu ciu” (nu ştiu), „bocano” (borcanul), „pucii” (papuci), „geaca” (vaca), „dăpadă” (zăpadă), „uciu” ( ursul), „giupea” (vulpea), „păpunu” (săpunul), „pegui” (pinguin), gede (verde), pococacă (portocală), geacucă (zacuscă), catoci (cartofi).

Nu-l spune pe „l”, de ex. spune „upu” (lupul), dar „lalea” pronunţă bine :).

Parcă mai ieri spunea doar 2 cuvinte „ciu” şi „giu”, iar acum începem să avem deja „conversaţii”.

 

• Povestea favorită: „Degeica” – Degeţica.

Dar îi plac multe altele: „Abacada”( Albă ca Zăpada), „Moghi”(Cartea Junglei), „Cuticea ocie” (Scufiţa Roşie), „Mica Cienă” (Mica Sirenă), „Tuticea” (Turtiţa fermecată), „Cu acu cu acea” (Acul, fusul şi suveica). „Bucuii” (Bucle Aurii), „Ionică” (La scăldat), „Babi” ( Bambi), „Domo Goe” (Domnul Goe).

Este fascinată de poveşti. „Mama, pogecea”, îmi spune când vrea sa-i spun poveşti.

Se trezeşte dimineaţa şi caută prin cărţile căzute pe jos cu o seară înainte. Îmi spune „catea” (cartea), să-i dau cartea.

I-am cupărat tot felul de cărţi şi mai ieftine şi mai scumpe. Cele care-i plac cel mai mult sunt de la editura Gama – seria Învăţ să citesc – nivel 0. Sunt pentru copii care se pregătesc să înveţe cititul, dar sunt foarte bune şi pentru ea. Pentru că povestea i-o spun eu. Au nişte ilustraţii foarte faine. Şi la seria aceasta, de nivel o, la mijloc sunt autocolante cu personaje sau obiecte din carte pe care le lipim împreună pe paginile unde apar. Îi place mult să le lipească. „Mama, ipim”, îmi spune. A învăţat foarte multe cuvinte în felul acesta.

 

• „Cioaie bună” ( foaie albă, nescrisă), „che-o” ( creioane)

Îi place tare mult să scrie, îşi adună creioanele, a învăţat multe culori, se pare că îi place mult „movul”. Ştie unde ţinem topul de coli şi după ce „termină” de scris pe foile pe care le are, fuge în bibliotecă să ia „cioaie bună”, adică foi nescrise, albe.

 

• Jocuri şi activităţi preferate:
• „Ghici”. Adunam împreună într-o cutie mai multe obiecte mici, de texturi şi forme diferite (ex. jucării), după care mă leg cu un fular la ochi. Iau, pe rând, din cutie câte un obiect şi spun ce este. Şi ea îmi confirmă dacă am spus bine sau nu. Uneori, mai „greşesc” obiectul şi spun altceva, iar ea e foarte bucuroasă să mă corecteze. Şi eu par supărată că nu am spus bine, iar ea se amuză copios. Apoi inversăm rolurile, stă ea cu fularul la ochi şi ghiceşte.
• „Cioaia” – aceasta este pentru a face mişcare în casă, în zilele friguroase. Pun pe jos 3-4 coli de hartie la distanta intre ele de aprox jumatate de metru, înşiruite sau puse ca într-un cerc. Şi ea aleargă printre ele. Ideea este să încerce să nu calce pe ele. Sigur că mai calcă pe ele, fiind în fugă şi atunci ne amuzăm.
• Desenăm împreună. Eu îi desenez fie un brad şi ea face apoi globurile, fie un pom şi ea face apoi cireşele, fie un om şi ea îi desenează apoi urechile, părul, degetele, papucii şi buricul :).
• Decupăm şi lipim. Din hârtie de ambalat cadouri (aleg nişte coli pentru copii) decupez în funcţie de preferinţele ei, fie o girafă, fie o fetiţă, fie un băieţel, fie un Moş Crăciun şi ea le lipeşte apoi pe o coală de hârtie. Ideea este că, deşi eu decupez (ea fiind prea mică pentru aşa ceva), ea conduce „jocul”.
• „Păpăicu” (Păcălici ) I-am luat jocul Păcălici, deşi nu este încă pentru vârsta ei. Dar i-au plăcut aşa de mult cărţile de joc şi şi-a făcut sigură jocul ei. Alege singură perechile şi mi le dă mie. Sigur, mai greşeşte uneori sau nu reuşeşte să vadă care este perechea bună, fiind prea multe cărţi intinse în faţa ei. Dar scopul nu este să facă bine, ci să aibă o activitate care să-i facă plăcere.
• Modelează. Din resturi de aluat, face şi ea în bucătărie „tuticea” (turtiţa) ei. Şi apoi îmi cere să-i fac eu diferite personaje, care mărturisesc sunt o provocare pentru mine, de aceea încerc să negociez cu ea o variantă mai simplă :).

 

• Acum e în perioda în care vrea să facă lucruri singură, fără să intervin. Uneori se poate, alteori nu. Spune „ numa Gio”, adică numai ea să facă. Sau spune „Gio mică”, pe un ton ferm. Dacă nu o las, repetă insistent „Gio mică”, „Gio mică” poate mă îndur şi o las. De ex. când o spăl pe mâini, începe: „numa Gio mică, păpunu mae”, adică numai ea să se spele singură cu săpunul mare. După care, urmează, evident şi „păpunu mic”. Sigur că o las şi pe ea, până la un moment dat. După care, urmează „diţii”, adică să se spele pe dinţi.

 

• Îi place să fie „pegui”, adică pinguin.

Noaptea doarme în sacul de dormit, iar dimineaţa pleacă la plimbare prin casă. Ne spune „a ciugit, peguiul”, a fugit pinguinul, adică ea.

 

Dacă aveţi sugestii de activităţi faine pe care le faceţi împreună cu copiii voştri de 2 ani, am rugămintea să lăsaţi un comentariu. Poate că va fi util şi altor mămici.

Dacă ai nevoie de suport în relaţia cu copilul tău, te invit să afli mai multe despre activitatea mea şi psihoterapie.