Conversaţiile dificile sunt orice conversaţii pe care ne este greu să le avem. Cu partenerul de cuplu, cu mama, cu fratele, cu prietenii, cu cei apropiaţi.  Ne este, de multe ori, teamă să abordăm o conversaţie dificile. Ne spunem că „problema nu se va rezolva” , „nu am curaj să port conversaţia”, „problema se va accentua şi mai mult” , „nu vreau sa-l rănesc pe celălalt” , „nu vreau ca celălalt să mă atace”.

Conversaţii dificile: de ce anumite discuţii devin dificile

• Emoţiile sunt foarte intense.
• Fiecare are o părere diferită despre subiectul discuţiei.
• Incertitudinea că nu ştim cum se va finaliza discuţia.
• Îngrijorarea că discuţia va merge prost şi se strică relaţia cu cealaltă persoană.
• Uneori, apare lupta pentru putere.
• Avem prea puţine experienţe şi modele de conversaţii care au decurs bine.

Am să detaliez puţin ultima afirmaţie, nu pentru că ar fi cea mai importantă, ci pentru că, de multe ori, o pierdem din vedere.

Avem prea puţine experienţe şi modele de conversaţii care au decurs bine.

De reflectat: Să ne gândim pentru câteva clipe care au fost modelele de conversaţii pe care le-am văzut în jurul nostru. Să începem cu părinţii noştri: care era modul lor tipic de a purta o conversaţie dificilă? Şi mai târziu în şcoală: care erau modelele de conversaţii pe care le-am văzut mai des? Şi acum, adulţi fiind, care este modelul conversaţiilor dificile pe care îl auzim cel mai des în jurul noastru?

Dacă modelele de conversaţii pe care le-am tot auzit nu au decurs bine, atunci este posibil să consider că:

• O conversaţie dificilă mă răneşte.
• Într-o discuţie dificilă îl pot răni pe celălalt.
• Degeaba discutăm, problema nu se rezolvă, uneori chiar se accentuează.
• O conversaţie dificilă rupe relaţii.

Şi aşa, am învătat încet – încet că e mai bine să tac şi să evit discuţiile dificile. Sau să mă retrag. Sau să arunc câteva aluzii, doar –doar „se prinde” celălalt. Sau dimpotrivă, am învăţat că cel mai bine este să atac eu (să nu-i las pe ceilalţi să-şi spună punctul de vedere, să mă implic în dezbateri aprinse, să atac ideile celorlalţi, să-i critic, să-i jignesc, să-i ameninţ, etc). Toate aceste sunt moduri în care eu mă apăr.

Şi aşa, apărarea devine modul în care eu acţionez în mod normal. Doar că, apărându-mă mereu, conversaţiile importante din viaţa mea nu vor decurge bine. Voi avea prea puţine experienţe de conversaţii care decurg bine. Şi aşa, mă voi apăra şi mai mult şi observ că discuţiile din viaţa mea sunt ineficiente.

Ce este de făcut?

Să-mi adun curajul şi să fiu mai aproape de mine. Să înţeleg mai multe despre mine şi despre celălalt într-o discuţie. Care este povestea mea, care este povestea lui. Care sunt emoţiile mele. Care sunt vulnerabilităţile mele care se activează. Care este felul în care mă apăr. Să creez contexte noi în care să pot experimenta, simţi, învăţa şi altceva despre conversaţiile dificile. De exemplu:

• Să înţeleg că emoţiile pe care le simt într-o conversaţie sunt un prilej de a afla mai multe despre mine. De a fi mai aproape de mine. De a ajunge să le înţeleg, să le integrez, să fiu în contact cu ele.
• Să înţeleg că nu este vorba despre acuzaţii, ci fiecare are vulnerabilităţi care se activează rapid.
• Să conştientizez că nu este doar „vina celuilalt”, ci fiecare îşi aduce contribuţia la rezultatul discuţiei.
• Să înţeleg că nu este despre „cine are dreptate şi cine greşeşte”, ci fiecare are propria lui poveste şi dreptatea lui.

De multe ori, o discuţie simplă poate deveni rapid una dificilă şi ne prinde de obicei nepregătiţi. De aceea, pentru a înţelege mai bine dinamica unei conversaţii dificile şi a exersa abilităţile necesare, te invit la workshopul Conversaţii dificile şi inconfortabile în relaţii. Vei fi cu câţiva paşi mai aproape de a avea conversaţii productive şi de a reclădi siguranţa în relaţiile importante din viaţa ta.