Ce să faci după o despărțire – nu e o întrebare simplă. Când vine vorba de relațiile de cuplu, despărțirile sunt rareori ușoare. Chiar și atunci când știm că decizia a fost una benefică, perioada după despărțire poate fi extrem de dificilă și dureroasă din punct de vedere emoțional. În această situație, majoritatea dintre noi trecem prin etape specifice, ușor de recunoscut, chiar dacă se pot manifesta diferit la fiecare persoană în parte. Acestea sunt etapele doliului – în sensul larg al cuvântului, de pierdere sau separare definitivă de o persoană.
Ce să faci după o despărțire. Sfaturi după despărțire
Poate fi de ajutor să știi că emoțiile prin care treci după despărțire sunt normale, sunt trăite de majoritatea dintre noi și sunt temporare. Etapele prin care treci după o despărțire nu vor fi experimentate neapărat în ordinea de mai jos și nu neapărat în totalitate. Uneori, două sau mai multe etape sunt trăite în același timp, alteori unele etape nu sunt prezente. De asemenea, nu este nevoie ca aceste etape să aibă o durată anume, unele dintre ele pot fi parcurse extrem de rapid, altele pot dura chiar și luni de zile. Iată însă orientativ etapele doliului după despărțirea de partenerul de cuplu:
Etapele doliului după despărțirea de partener
Modelul Kübler-Ross, arată că, în fața unei schimbări majore, oamenii trec prin câteva etape.
Șocul și negarea – „Nu se întâmplă așa ceva!”
Apare în cazul partenerului care nu a inițat despărțirea, mai ales dacă acesta nu a înțeles cât de grave sunt problemele în relație. În această primă fază, apar emoții precum confuzia, evitarea realității, teama și senzația de dezorganizare interioară. Durerea despărțirii pare atât de intensă încât este evitată în întregime, putând apărea reacții precum: „Nu vorbești serios!” sau „Nu se poate să ne despărțim!”. Dacă treci prin această etapă, este posibil să îți amintești momente frumoase din relație, pe care le scoți la iveală pentru a combate decizia despărțirii.
Șocul și negarea pot să apară chiar și când problemele de cuplu sunt cunoscute de ambii parteneri și despărțirea a fost discutată anterior. Realitatea pierderii relației este cu mult mai dură decât imaginarea acesteia.
Furia – „De ce?! Nu e corect! E doar vina ta!”
Furia ca reacție la despărțire ascunde teama intensă de a pierde partenerul de cuplu. De asemenea, în această etapă sunt frecvente învinovățirile la adresa partenerului, precum și frustrarea și iritarea față de decizia acestuia. În unele cazuri, partenerul de cuplu simte furie pentru că nu înțelege cu ce a greșit în relație, iar suferința despărțirii este văzută ca o nedreptate.
Negocierea – „Putem face lucrurile să meargă.” sau „Trebuie să înțeleg cum s-a întâmplat așa ceva.”
Emoțiile trăite ca urmare a despărțirii sunt copleșitoare și extrem de intense. De aceea, unul dintre parteneri poate încerca să le evite propunând soluții sau compromisuri și adoptând un optimism nerealist. Negocierea de acest fel redă speranța și senzația de control asupra situației. Însă, unul dintre parteneri își asumă implicit responsabilitatea pentru întreaga relație. Această etapă este încă o modalitate de a evita suferința.
În unele cazuri, în urma negocierii, poate avea loc împăcarea. Însă în cazul în care efortul de negociere a împăcării a fost generat doar de unul dintre parteneri, despărțirea se dovedește a fi de fapt doar amânată. La scurt timp de la împăcare, partenerii vor trece prin aceleași etape ale despărțirii, pentru că efortul de reconstruire a unei relații nu poate fi susținut de o singură persoană.
În alte cazuri, etapa negocierii se manifestă prin conversații lungi și repetate cu alte persoane pe tema despărțirii, în încercarea de a înțelege de ce a avut loc aceasta. Aceste conversații au și rolul de a te ajuta să accepți mai ușor realitatea.
Depresia și detașarea – „Nu putem face lucrurile să meargă. Nimic nu pare să aibă sens.”
Pierderea speranței legate de împăcare este primul pas către acceptarea ei. Dar acesta aduce deseori o etapă de durere emoțională copleșitoare, singurătate, senzație de neajutorare, abandon și dezorientare. Este perioada după despărțire în care se instalează cu adevărat suferința emoțională, care poate fi surprinzător de intensă. Ce să faci după o despărțire când viața pare să nu aibă sens. Îți lipsește energia de a te dedica altor aspecte ale vieții și poți simți extrem de acut lipsa partenerului.
Tot în această etapă poate să (re)apară și furia față de partener, față de tine însuți sau față de viață în general. Furia în acest caz nu are rolul de a găsi vinovați (ca în etapa anterioară), ci de a-ți da energia pentru a merge mai departe. Furia este semnul că începi să înțelegi că nevoile tale emoționale nu au fost împlinite în relația care s-a încheiat, așa cum ai fi avut nevoie.
Acceptarea – „Relația s-a încheiat. Este momentul să merg mai departe.”
În final, etapa cea mai ușoară, în care începi să revii la viața normală. Ai o perspectivă mai optimistă și mai deschisă asupra vieții, începi să faci planuri noi. Integrezi lecțiile învățate în relația care s-a încheiat. Este posibil să dispară resentimentele față de partener. Începi să îl percepi mai realist și (poate) cu mai multă compasiune. Nu îți mai dorești reluarea relației, pe care o consideri o experiență de viață încheiată.
Ce să faci după o despărțire când perioada de suferință pare că nu se mai termină? Un aspect important ce l-am întâlnit și în ședințele de psihoterapie a fost că, de multe ori, aceste etape ale doliului nu se succed automat una după alta. Ci se întrepătrund. Adică, pot fi la un moment dat in etapa de depresie și să mă reîntorc, temporar, din nou către o negociere. Imaginea de mai jos mi se pare reprezentativă din acest punct de vedere.
Faptul că știi care sunt etapele doliului poate nu va face experiența despărțirii mai puțin dureroasă. Te ajută însă să îți amintești că suferința este temporară și că este întotdeauna urmată de speranță.
Acest model mi se pare interesant deoarece te poate ajuta și in alte situații când te confrunți cu o schimbare majoră. De ex. la locul de muncă.
