Cum ar trebui să fim noi, femeile, ca să ne fie bine în lumea asta şi să avem o relaţie de cuplu bună? Să fim puternice, dar nu foarte puternice; să fim sexi, dar nu foarte sexi; să avem succes, dar nu prea mult succes. Cam astea sunt mesajele care vin din partea societăţii.

În plus, mamele noastre preiau aceste mesaje şi ni le transmit nouă, mai departe. Ceea ce ne spune mama are urmări vizibile şi invizibile asupra noastră pentru că mare parte din viaţa noastră am stat aproape de ea şi multe lucruri pe care ni le-a spus le luăm ca fiind adevărate şi utile pentru noi. Realitatea este că, cel puţin o parte din aceste aspecte transmise, mai degrabă ne blochează în drumul nostru de a ne defini ca femei.

În mod similar, sunt transmise şi alte credinţe. De exemplu, despre cum sunt bărbaţii… Bărbaţii sunt reci şi insensibili, îi interesează doar munca şi sexul, nu îi preocupă prea mult îngrijirea copiilor, nu te ajută la munca din casă, după ce trece „iubirea” nu mai rămâne mare lucru din relaţia de cuplu. Vă sună cunoscut? Mie, îmi este foarte cunoscut.

Trâgând linie şi concluzionând, dacă porneşti la începutul vieţii ca fată tânără cu ideile astea, sunt şanse ca soarele să răsară târziu pe strada ta. Dacă ar fi să mă uit la mine, mulţi ani (prea mulţi) am orbecăit, m-am împiedicat şi am luat-o de la capăt de mai multe ori.

În timp, am învăţat o mulţime de lucruri despre ce înseamnă să fiu femeie, despre diferenţele dintre bărbaţi şi femei, despre aşteptările nerealiste pe care le aveam despre relaţia de cuplu. Mi-ar fi plăcut  să ştiu nişte lucruri (mult) mai devreme. Ar fi fost foarte util dacă le-aş fi regăsit în discuţiile cu mama sau erau dacă erau transmise de societate. Dar cine este societatea? Fiecare din noi facem parte din societate şi putem transmite valorile în care credem.

Aşa că, am să punctez câteva din lucrurile pe care aş fi vrut să le ştiu măcar cu vreo 20 de ani 🙂 mai devreme:

 

  • Când îmi doresc ca bărbatul să fie mai apropiat emoţional de mine.

Adevărul este că, în general, bărbaţii sunt mai reţinuţi emoţional decât femeile. Asta se observă şi cu ochiul liber, când te uiţi puţin în jur. Mai puţin cunoscut este însă faptul că relaţia bărbatului cu emoţiile  se regăseşte chiar în biologia lui. Neurobiologia ne ajută în acest sens şi ne spune că bărbaţii au o structură a creierului care le permite să preia emoţiile, să le trăiască şi să le exprime verbal într-o formă diminuată, în comparaţie cu femeile. De asemenea, el îşi aduce aminte mai puţin decât femeia evenimente cu încărcătură emoţională. În plus, când apare o situaţie de criză, bărbatul tinde să trăiască mai puţin criza în centrii emoţiilor. Va acţiona mai întâi. Va gândi şi va simţi, mai târziu.

Dacă ştiu această particularitate a bărbatului, atunci încerc să-mi ajustez aşteptările mele faţă de el, despre modul în care ne raportăm emoţional unul faţă de celălalt. Îl pregătesc, din timp, pentru un moment încărcat emoţional. Îi dau mai mult răgaz să-şi trăiască emoţiile. Înţeleg că, deşi recţionează emoţional diferit faţă de mine, nu înseamnă că nu putem avea o viaţă de cuplu bună.

 

  • Când îmi doresc ca bărbatul să se ocupe mai mult de treburile casnice

Femeile fac o mulţime de lucruri şi, de multe ori, se simt copleşite. De aceea, aşteptarea lor este ca bărbatul să le ajute mai mult în casă. Însă, bărbatul pare că şi-a făcut o altă agendă… În plus, nu-l derajează prea mult dacă mai sunt scame pe covor, îi este greu uneori chiar să-şi împăturească rufele curate şi să le pună în dulap. Îl preocupă mai mult maşina, gadget-urile, uneltele, construcţiile, lucrul în afara casei.

Femeia se identifică mai bine cu casa şi cu bunul mers al lucrurilor din casă. Bărbaţii înregistrează mai puţine detalii, spre exemplu culori sau texturi sau mirosuri. De multe ori, bărbaţii cred că este ineficient să fii atent la atâtea detalii. Însă, uneori, ce consideră bărbatul a fi un detaliu, femeia consideră a fi important. Şi în situaţia asta, cum putem face „casă bună” împreună?

Să înţeleg că tot ce are legătură cu bunul mers al casei nu este la fel de important pentru bărbat, cum este pentru femeie. Să înţeleg că standardele mele în ceea ce priveşte modul în care se fac lucrurile în casă sunt diferite de ale bărbatului. Şi atunci, când se hotăreşte el, în sfârşit, să dea cu aspiratorul nu stau în urma lui arătându-i locurile în care nu a curaţat „suficient de bine”.  Să accept că nu e nevoie să-i reamintesc mereu ce trebuie făcut. Să accept că atunci când situaţia ne depăşeşte să chemăm şi alte persoane să ne ajute ( de ex. o firmă de curăţenie, un membru al familiei).

 

  • Când îmi doresc ca bărbatul să se ocupe mai mult de copii

Ce înseamnă să fii un tată bun? A fi un tată bun poate fi înţeles diferit de o femeie, faţă de un bărbat.  De multe ori, nemulţumirea femeii este că bărbatul, respectiv tatăl, nu se ocupă suficient de mult de copil. Nu face anumite lucruri ca acesta sau nu le face în modul în care se aşteaptă femeia.

Adevărul este că taţii sunt doar taţi, ei nu pot fi şi mame. Şi fac lucrurile într-un mod diferit. De ex, nu se  conectează la copil atât de empatic cum o fac femeile. Şi asta datorită biologiei lor. Îşi îmbrăţişează copiii mai puţin decât o fac mamele. Tind să spună mai des „Eşti bine. Nu-ţi fă probleme.” Îşi împing copiii spre a fi independenţi mai devreme decât o fac mamele.

În unele situaţii, ceea ce face tatăl se suprapune peste ceea ce face mama. În plus tatăl poate să-i arate copilului cum se vede lumea din perspectiva lui, de tată, de bărbat. Care poate avea nuanţe diferite faţă de ce-i arată mama, dar este, în egală măsură, valoros pentru copil.

Când ne dorim cu ardoare să-l schimbăm pe bărbatul de lângă noi, putem câştiga câteva mici victorii. Dar nu vom putea schimba aspectele esenţiale care ţin de natura lui. Vom eşua. Şi eşecul acesta creează resentimente de ambele părţi care distrug dragostea.

Putem avea o viaţă bună alături de bărbat dacă îi înţelegem natura, dacă înţelegem diferenţele dintre noi şi cum aceste diferenţe le putem folosi în sprijinul noastru. În acest sens, vă invit la workshopul pe care-l organizez împreună cu Şcoala pentru Cuplu pe 7 iulie „Cum înţelegem mai bine bărbaţii pentru a ne regăsi feminitatea”.