Cariera profesională și viața de familie  ne conturează identitatea, împlinirea, apartenența. Am întâlnit  de multe ori, în experiența mea de psihoterapeut, ideea că atunci când avem probleme în relația de cuplu e nevoie să depunem efort pentru a le rezolva, dar când vine vorba de locul de muncă, pornim de la ipoteza că problemele trebuie îndurate.

 

Esther Perel în podcastul How’s work oferă o perspectivă utilă asupra felului în care putem depăși conflictele, dezacordurile sau lipsa de încredere la serviciu. Cum putem înțelege mai bine dificultățile pe care le întâmpinăm la muncă? Ea vorbește despre câteva concepte utile pentru a înțelege dinamica relațională la muncă. Și asta pentru că locul de muncă, la fel ca familia, este un sistem relațional.

 

„Moștenirea” relațională sau CV-ul relațional

Fiecare dintre noi aduce la muncă nu doar abilități, talent și efort, ci și o perspectivă personală asupra relațiilor, formată din experiențele pe care le-am avut. Aceasta se manifestă la locul de muncă atunci când e nevoie să decidem dacă cerem ajutorul unui coleg, dacă delegăm sarcini, dacă simțim sau nu loialitate față de colegi, dacă acceptăm sau nu să muncim mai mult decât ceilalți și ce atitudine avem față de cei care gândesc altfel decât noi.

Această moștenire relațională poate merge în două direcții principale:

  • relațiile sociale ocupă un rol central –  am învățat că putem avea încredere în cei din jur, că putem forma o rețea de sprijin (alții ne ajută când avem nevoie, noi îi ajutăm când au nevoie) și că în general, nu suntem singuri pe lume;
  • relațiile sociale ocupă un loc periferic – am fost învățați să trebuie să ne descurcăm singuri, că nimeni nu ne poate ajuta la fel de bine cum ne-am ajuta singuri – în general, suntem pe cont propriu în această lume.

 

Când persoane cu moșteniri relaționale opuse interacționează la locul de muncă, apar dificultăți și probleme.

 

Cariera profesională și viața de familie – mai dinamice ca oricând

Esther Perel atrage atenția și asupra faptului că, așa cum oamenii au în prezent mai multe relații de cuplu (în unele cazuri, cu aceeași persoană), vor avea mai multe locuri de muncă sau chiar mai multe cariere de-a lungul vieții. Iar întrebarea cea mai importantă în acest context este: pot angajații să aibă mai multe cariere în același loc de muncă?

 

Toți angajații încearcă să răspundă la două nevoi diferite (la fel ca în relațiile de cuplu): nevoia de stabilitate, de apartenență și de siguranță și nevoia de creștere, de dezvoltare, înnoire și semnificație. Iar angajatorii încep deja să ia în considerare aceste nevoi, apărând în vocabularul de business tematici precum siguranța emoțională, autenticitate, vulnerabilitate, transparență și apartenență – toate subiecte care țineau până acum de sfera emoțională și personală. Observăm astfel o fluiditate între sfera emoțională și sfera economică sau de business: nevoile și atitudinile specifice relațiilor personale apar și în activitatea profesională și invers.

 

Putem vorbi chiar de un capitalism emoțional – iar cel mai sugestiv exemplu al acestui fenomen este felul în care alegem partenerii de cuplu. Întâlnirile în ziua de azi, devin din ce în ce mai asemănătoare cu un interviu pentru un job: evaluăm un potențial partener în funcție de ceea ce oferă, în funcție de ceea ce putem noi oferi și în termeni de „cea mai bună ofertă” – cea care ne va convinge să renunțăm la aplicațiile de dating.

 

Activitatea profesională – de la structură la rețea

„Azi părăsim o relație de cuplu nu pentru că suntem nefericiți, ci pentru că am putea fi mai fericiți. Același lucru este valabil azi și pentru locul de muncă.”

 

Evoluția noastră profesională reflectă dinamismul social general. Dacă bunicii noștri au trăit toată viața în același loc în care s-au născut și au muncit în aceeasi companie până când au ieșit la pensie, majoritatea dintre noi părăsim locul în care ne-am născut și vom schimba mai multe locuri de muncă până la pensie.

 

De-a lungul a trei generații, am făcut saltul de la o structură fixă, cu ierarhii precise, roluri clare, reguli fixe și limite solide între angajator și angajat la o rețea deschisă și flexibilă, în care angajatul și angajatorul se află într-o permanentă conversație și negociere. În prezent, una dintre preocupările majore ale angajatorului este:Cum o să te fac să vrei să rămâi în compania mea?”. Angajații caută în continuare apartenența la locul de muncă, însă vor să aibă libertatea de a renunța la aceasta oricând, pentru un loc de muncă mai bun.

 

Această trecere de la o structură la rețea înseamnă și că am renunțat la stabilitate, siguranță și apartenență pentru a ne bucura de libertate, opțiuni și alegeri profesionale dinamice. Iar acest lucru se reflectă și în literatura de specialitate (pentru că scriem despre ce ne lipsește), unde observăm un val de cărți despre apartenență, comunitate și relații.

 

Locul de muncă – o sursă a identității noastre

La fel cum privim relațiile de cuplu ca pe o sursă a identității noastre – căutăm un partener care să ne ajute să devenim cea mai bună versiune a noastră, astăzi căutăm un loc de muncă flexibil astfel încât să se adapteze nevoilor noastre personale. Job-ul ne poate ajuta să creștem din punct de vedere emoțional și poate contribui la starea noastră de fericire.

 

Așa cum bunicii noștri au trăit într-o economie de producție, părinții noștri într-o economie de servicii, noi trăim într-o economie bazată pe identitate. Dacă generațiilor anterioare li s-a spus care este identitatea lor, generația actuală trebuie să descopere propria identitate. Și facem acest lucru explorând oportunitățile profesionale și luând decizii profesionale care vor decide nu doar ce vom face, ci și cine suntem.

 

Povești relaționale de la locul de muncă

Cum se aplică noțiunile și principiile relaționale în problemele cu care se confruntă oamenii la locul de muncă? Esther Perel vorbește despre câteva cazuri reprezentative:

  • doi piloți militari, dezvoltând o relație de muncă bazată pe încredere și interdependență deschid împreună o afacere care merge foarte bine. La un moment dat, unul dintre ei ar vrea să urmeze o altă cale profesională. Cum se vor separa? Cum va influența moștenirea relațională diferită (unul dintre ei este copil unic, celălalt este cel mai mare dintre cinci frați) separarea lor profesională?
  • două surori: una dintre ele este o antreprenoare de succes, a doua se simte blocată în companie de peste 20 ani și nu știe ce să facă pentru a evolua profesional. Se plânge tuturor despre problema în care se află, iar cei din jur îi dau sfaturi de fiecare dată. Cu cât primește mai multe sfaturi, cu atât aceasta le ignoră mai mult, aducându-i pe cei din jur într-o poziție la fel de lipsită de putere ca ea. Acest caz este un exemplu de transfer al puterii de sus în jos: uneori, într-o relație, puterea poate aparține persoanei mai slabe, care îi aduce pe oamenii competenți din jur în situația de a fi incapabili să o ajute.

 

În concuzie, de ce este important pentru succesul nostru profesional să înțelegem mai bine dinamicile și caracteristicile relaționale? Pentru că relațiile de muncă sau de afaceri au aceleași elemente ca orice alt sistem relațional: echilibrul și dinamica dintre schimbare și stabilitate, ierarhia și dinamica de putere, rolurile diferite în relație. Înțelegând cum interacționează aceste elemente, putem fi un angajat sau un angajator mai fericit.

 

*Acest articol rezonează cu tine? Iată câteva moduri în care îți pot oferi suport.


Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *