Mult timp am considerat că a auzi și a asculta e același lucru. Însă, ascultarea activă este mult mai mult decât a auzi pe cineva vorbind. Ca relațiile din jurul meu să fie bune, am mare nevoie să știu să ascult, în aceeași măsură în care vorbesc. Mă refer la toate relațiile din viața mea: personale sau profesionale. Fiind psihoterapeut, cu atât mai mult, e nevoie să-mi dezvolt continuu abilitatea de a asculta.

 

În funcție de focusul nostru într-o conversație, sunt mai multe etape în care putem ajunge cu ascultarea.

Iau un exemplu, pentru a fi mai ușor de înțeles.

Ascultarea activă – primul nivel al ascultării

”Vine soțul acasă și îmi povestește cum a fost ziua lui, cu bune și cu mai puțin bune. Mintea mea este însă distrasă de alte gânduri și preocupări ”N-am stabilit nici azi întâlnirea cu clientul X”. ”Copilul nu a mâncat azi. Oare ce să-i mai dau de mâncare?”, ”Trebuie să o sun pe mama, n-am mai vorbit cu ea de 4 zile.”, etc. Soțul continuă și povestește despre ce n-a mers bine, ce l-a înfuriat sau dezamăgit. Eu nici nu aud tot ce spune, dau din cap. Eventual, vin cu niște soluții la problemele cu care se confruntă, în încercarea de a scăpa de încărcătura emoțională. Dar el, nu are nevoie de asta și se simte neascultat.”

Acesta este un prim nivel al ascultării. În care fiecare dintre noi suntem prinși în propria poveste. Nu reușesc să ”aud” povestea celuilalt pentru că sunt prea cufundată în ale mele.

Aceasta e cea mai „naturală” formă de ascultare și se întâlnește cel mai frecvent în comunicare. Rămânem la acest nivel până când realizăm că nu ne ajută să avem conversații dificile și nici nu putem avea o relație apropiată, de conectare cu cei din jur.

 

Ascultarea activă – al doilea nivel al ascultării

Când abilitatea noastră de ascultare se mai rafinează, reușim să ne focusăm mai mult și auzim ce ne spune celălalt.

Dar perspectiva celuilalt e încă prea îndepărtată pentru mine, nu reușesc să empatizez cu ea, să o înțeleg. Pentru că nu reușesc să mă desprind, decât parțial, de propria mea poveste.

 

Ascultarea activă –  al treilea nivel al ascultării

La acest nivel, deja am abilitatea de a merge dincolo de cuvinte. Sesizez emoțiile celuilalt, reacțiile, limbajul nonverbal, modul în care se apără, înțeleg bine povestea celuilalt. Și asta mă face să fiu mai puțin reactivă, să las la o parte povestea mea.

Acest nivel al ascultării necesită multă practică. De altfel, ca orice abilitate care e nevoie să fie rafinată.

 

Fiind psihoterapeut, a fost mare nevoie să-mi rafinez abilitatea de ascultare. E un proces care nu se termină niciodată. Dar, chiar dacă, sunt un bun ascultător, se întâmplă, din când în când, să fiu la primul nivel al ascultării sau la al doilea nivel. E adevărat că asta apare mai mult cu cei foarte apropiați, în diferite contexte și mult mai puțin în context profesional.

De aceea, în tot acest proces, vă recomand să aveți multă înțelegere și compasiune față de voi. Pentru că suntem oameni și suntem imperfecți.

 

La final, vă las cu câteva citate despre ascultarea activă care-mi plac foarte mult:

Harriet Lerner: “Suntem mult mai interesați să ne îmbunătățim abilitățile verbale decât să ne concentrăm puțin și pe jumătatea cealaltă a unei conversații. Felul în care ascultăm este determinant în bunul mers al unei relații.”

Montaigne: „cuvântul este pe jumatate al celui care vorbește, pe jumătate al celui care ascultă”.

Carl Rogers: „Când am fost ascultat si înteles, am devenit capabil să privesc cu alți ochi lumea mea interioară și să pot merge mai departe. Este surprinzător să constați că sentimente care erau de-a dreptul înspaimântatoare devin suportabile de îndată ce ne ascultă cineva. Este stupefiant să vezi că probleme care păreau imposibil de rezolvat îsi găsesc soluția atunci când cineva ne înțelege”.

 

Vă recomand să mai citiți:

 

Susțin și workshopul de Conversații dificile și inconfortabile din când în când. Dacă nu puteți participa la workshop și există interes pentru acestă temă, putem discuta individual.

 

*Sursa foto: Freepik.com